In this article we look at the relationship between Romania and innovation, initiative, and entrepreneurship. There will be two versions of the article: for the one in Romanian keep reading below, and the one in English you can find here, below the first one.


Ideea acestui post mi-a venit când citeam despre Peter Drucker — profesor, autor și consultant, popular datorită textelor lui despre management. Pentru mine, însă, au fost mai interesante ideile sale despre inovație și antreprenoriat:

Economia va fi mereu în schimbare și are o natură biologică, mai degrabă decât mecanică. Adevăratul subiect al economiei este inovatorul. Antreprenorii care mută resurse din mijloace de producție vechi și depășite către unele mai productive sunt esența economiei și cu siguranță a unei economii moderne. Inovația face depășite capitalul de ieri și investițiile de capital. Cu cât o economie progresează mai mult, cu atât mai multă formare de capital — profituri — va necesita.
— Peter Drucker

(Acest dureros exercițiu de traducere mi-a adus aminte de momentele din facultate când ni se cereau referate în care trebuia să traducem termeni tehnici din engleză în română. Pot să scriu în engleză, pot să scriu în română, dar când trebuie să trec dintr-o limbă în alta, este o crimă pentru mine. Prin urmare, îmi cer scuze pentru traducerea stângace.)

Acest citat m-a făcut să mă gândesc la legătura dintre România și inovație. Este posibil ca inovația să fie ingredientul secret (bine, nu atât de secret) pentru o economie mai puternică și mai puțină frustrare la nivel social. Aduc în discuție acest subiect cu atât mai mult cu cât alegerile europarlamentare au loc în acest weekend. S-a vorbit mult în ultima vreme despre a merge la vot, practică ce nu este luată în serios de foarte mulți români. Vreau să merg mai departe de ideea de a răspunde la o inițiativă, aceea de a vota, și să vorbim despre a prelua inițiativa, aceasta din urmă stând la baza procesului de inovare.

Antreprenoriatul nu este nici o știință, nici o artă. Este o practică.
— Peter Drucker

Iar practica sa ar trebui să înceapă din școală. Cu toate acestea, fix locul care ar trebui să încurajeze creativitatea și inovarea ajunge, de fapt, să le strivească. De când suntem mici citim literatură și, în loc să discutăm deschis despre text, ni se zice deja cum să îl interpretăm, ce anume să gândim despre el. Mai mult, ajungem chiar să învățăm pe de rost comentarii literare pentru a le reproduce la examene, probabil pornind de la presupunerea că niște “copii” nu sunt capabili să analizeze un text pe cont propriu. Învățăm despre evenimente istorice fără a le pune în contextul internațional mai larg, fără să ne gândim cum anume s-ar fi derulat istoria în lipsa lor. La matematică, învățăm teoreme fără a vedea legătura dintre variabilele x, y, z și bani, biți sau oameni. Când un profesor se abate de la manual și ne învață cum să punem lucrurile în perspectivă, este mai degrabă o excepție decât regula. La aproape toate materiile îmi amintesc cum acumulam informații fără să am o idee prea clară despre cum o să le aplic în afara unui exercițiu dintr-o culegere.

Photo by Roman Mager on Unsplash

Nu numai spiritul creativ ne este frânt, ci și gândirea critică. În cazurile rare în care elevii se revoltă împotriva unor practici învechite sau nedrepte, ei sunt rapid reduși la tăcere. Două exemple recente care îmi vin în minte sunt Andy Varga, care a protestat  împotriva unor schimbări anunțate brusc pentru evaluările naționale pentru anul în curs, și Andrei Voicu, care a fost aspru pedepsit pentru un post pe Facebook îndreptat către o profesoară de desen. Andy a fost chiar numită “un copil ușor rebel” de către doamna Andronescu, ministru al educației, cu o umbră de ironie care sugerează faptul că trebuie să mai crească pentru a i se lua în seamă ideile mărețe.

Și așa ne îndreptăm spre universitate, fără să avem idee în ce anume ne băgăm și cum vom aplica lucrurile învățate în școală. La facultate poate găsim un mic spațiu dedicat antreprenoriatului, dar e greu să ne descotorosim de ideea că este mai important să învățăm, să luăm note bune și să găsim un loc de muncă bine plătit când terminăm facultatea. Într-un post anterior vorbeam despre cum, pentru o bucată bună de vreme, am privit activitățile acestor comunități dedicate antreprenoriatului ca fiind oarecum puerile, pentru că, nu-i așa, câte lucruri poți să inovezi până la urmă?

Prin urmare, nu este de mirare că terminăm facultatea căutând un loc de muncă unde să avem în continuare un flux de sarcini pe care să le îndeplinim. Partea tristă este că, în general, trebuie să ni se spună ce să facem cu cunoștințele acumulate și este greu să găsim aplicațiile lor pe cont propriu. Când vorbesc cu majoritatea prietenilor mei, persoane foarte inteligente, constat că nici măcar nu au luat în considerare să își deschidă o afacere oricând în viitor. Aceasta este o mare pierdere pentru țară. Sunt o mulțime de lucruri în neregulă în România, iar adesea ele nu ne sunt caracteristice numai nouă, ci și altor țări care se află undeva între marile economii ale lumii și țările în curs de dezvoltare. Faptul că suntem fix în mijlocul acțiunii ar trebui să ne ofere avantajul de a putea identifica soluții și a le transforma în realitate.

Poate ceea ce pare deprimant este faptul că multe neajunsuri par să se poată rezolva doar prin intermediul politicii. Și, cum politica este văzută, în general, ca fiind “murdară”, oamenii nu vor să se amestece în ea. Prin urmare, de multe ori pare că nu avem puterea de a influența lucrurile din jurul nostru.

Image by Lukas Bieri from Pixabay

Cu toate acestea, multe probleme nu necesită neapărat o intervenție politică. Sigur, ar fi totul minunat dacă am fi ajutați de politicienii noștri dragi, dar poate reușim să rezolvăm lucruri și fără ei. Vedem că nu se reciclează mai nimic în orașe, există o oportunitate de afacere aici? Îmi amintesc că eram în facultate și, la sfârșitul anului universitar, am rămas cu două plase pline cu hârtie scrisă de care nu mai aveam nevoie. După o căutare pe Google, am aflat că cel mai apropiat loc unde puteam să le duc era pe undeva pe la marginea Bucureștiului și cred că, în cele din urmă, au ajuns la gunoi. Altă idee: vedem cum mall-urile sunt pline cu oameni care cumpără mereu haine noi, iar cele achiziționate acum un an sunt date uitării. Putem să încurajăm cumva redistribuirea la o scară mai mare a acestor haine către sate, de exemplu, unde lumea chiar are nevoie de ele? Vorbeam și despre cum nu avem idee clară a viitorului nostru loc de muncă, chiar și atunci când deja ne-am ales o facultate. Cum ar fi un program de mentorat unde elevi de liceu sunt puși în legătură cu oameni care lucrează în domeniul spre care elevii vor să se îndrepte? Îmi mai vin multe idei în minte, dar partea dificilă este întotdeauna cum le aducem la realitate. Și este trist cum o țară atât de bogată în probleme este atât de săracă în soluții.

Intenția mea nu este să fac lumea să se simtă prost, punând în evidență lucrurile pe care nu le fac. Dimpotrivă, este un îndemn spre a deveni conștienți de oportunitățile din jurul nostru. Faptul că nu suntem crescuți pentru a inova nu ar trebui să fie o scuză, ci un pas spre a identifica lipsurile și a le îndrepta. A merge la vot este primul pas. Trebuie, de asemenea, însoțit de implicarea noastră în lucrurile de care ne pasă. Dacă ne enervăm când vedem că politicienii își amintesc de noi doar o dată la patru-cinci ani, în jurul alegerilor, ar trebui ca nici noi să nu ne amintim că suntem cetățeni doar în aceeași perioadă.

Nu îmi imaginez că cineva va citi acest text și va zice dintr-o dată “Gata, renunț la serviciul meu și îmi încep o afacere!” Dar mereu există loc de inovare sau inițiativă în viețile noastre, indiferent unde lucrăm. Poate există un adăpost de animale care are nevoie de voluntari în weekend. Poate un partid pe care îl simpatizezi are nevoie de oameni care să se ducă să împartă pliante la țară, într-un sat în care lumea nu a auzit de ei. Poate reușești să organizezi o vizită pentru elevi de liceu sau studenți la locul tău de muncă.

Photo by Josh Appel on Unsplash

Astfel de acțiuni sunt benefice pe două planuri, în primul rând pentru oamenii pe care îi ajuți, dar și pentru tine. Fiind ocupat să faci lucruri, vei avea mai puțin timp în care să te plângi de lucruri, deci vei fi mai fericit. Toată lumea câștigă! Sigur, poți să zici că nu ai timp de asta. Eu una mereu încerc să-mi reamintesc faptul că nu ai timp de lucruri, ci îți faci timp pentru ele. Dacă nu ai absolut deloc timp, poate reușești să donezi echivalentul unei cafele de la Starbucks pe săptămână către o organizație care are nevoie de fonduri.

Poate sună un clișeu, dar cred că schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Sigur, corupția din sistemul politic pare să ne tragă pe toți în jos, dar poate mai există un colac de salvare dacă încercăm să preluăm inițiativa mai des în viața socială. Ideea de bază în antreprenoriat e aceea că, dacă ai o problemă, ar trebui să vezi care este calea cea mai bună pentru a o rezolva. Cu cât mai mulți oameni au aceeași durere pe suflet, cu atât mai bine. Din perspectiva aceasta, putem să vedem multitudinea de probleme care ne înconjoară ca pe o oportunitate, nu ca pe un coșmar. Trebuie doar să începem să le mai și rezolvăm. Fiecare. A, da, și mergeți la vot!


English version

The idea of this post started when I was reading about Peter Drucker — professor, author, and management consultant, very famous for his writings on the practice of management. More interesting for me, however, were his ideas on innovation and entrepreneurship:

The economy is forever going to change and is biological rather than mechanistic in nature. The innovator is the true subject of economics. Entrepreneurs that move resources from old and obsolescent to new and more productive employments are the very essence of economics and certainly of a modern economy. Innovation makes obsolete yesterday's capital earnings and capital investment. The more an economy progresses the more capital formation — profits — will it therefore need.
— Peter Drucker

This quote prompted me to think about the relationship between Romania, my country of origin, and innovation. I was also thinking whether this could be the not-so-secret ingredient for a more powerful economy and less frustration on a social level. This discussion is placed in the context of the elections for the European Parliament, which are taking place this weekend. Much has been said about the act of voting in our country, which is often not taken seriously by a large percentage of the population. I would like to go one step further beyond the idea of responding to an initiative such as voting and discuss taking initiative, the latter being a key component of innovation.

Entrepreneurship is neither a science nor an art. It is a practice.
— Peter Drucker

And its practice should start in school. However, the place that should encourage creativity and innovation is actually crushing it. From an early age you read literature and, instead of openly discussing the text, you are already told how to interpret it. This goes as far as learning by heart the analysis of a text in order to reproduce it at the exam. You learn history facts, but not the larger context of the fights, revolts or signed treaties. You study math theorems where it’s hard to see how x, y, and z can relate to money, bits, and people. When a professor does go beyond the textbook and offers you an insight into the larger picture, she is sadly the exception, not the rule. In almost all of my classes, I remember accumulating information with no clear way on how to apply it outside the context of an artificial problem.

Image by Free-Photos from Pixabay

Not only our creative spirit is suppressed, but also our critical mindset. In the few cases when high school students revolt against old or unfair practices, they are quickly and firmly silenced down. Two recent examples that come to my mind are Andy Varga, who protested against unexpected changes brought to pre-high school examinations which affect students that are currently preparing for the exam, and Andrei Voicu, who was harshly punished for criticizing one of his professors. Andy was called “slightly rebel” by the Minister of Education, with an undertone of irony that signaled that her non-conforming ideas will be taken into account only when she grows up.

Such we wander through the educational system, going into a university with little to no idea about what we are getting into and how will we use what we have learned throughout the school. At university, you can find a small ecosystem dedicated to fostering new ideas and startups. However, the persistence of the idea that the most important thing is to study, get good grades, and a good job afterward, that gets impregnated from early on, is hard to shake. In a previous post, I talked about how for a long time I viewed the activities of those groups as cute, but childish.

It is, therefore, no wonder that you finish your education seeking a workplace which would further give you tasks, tell you what to do with your knowledge, instead of identifying the obstacles on your own and finding possible ways to overcome them. Most of my smart friends have not even taken into account starting a business as an “exit package” after university. This is a major loss for our country. There are plenty of things to fix in Romania, but they are usually not confined to our borders. Lots of them are typical to many countries which fall somewhere between advanced economies and the least developed countries. Being close to the heart of the issue, we should be in the best place to seize solutions and bring them to life.

What is perhaps daunting is that many of the problems seem to be solvable only through politics. And since politics is usually seen as inherently dirty, people don’t want to become involved with it, so we think we have no power in solving the issues around us.

Yet we can do so many things without politics. You notice that there is little recycling done in cities, is there a business opportunity there, even without involving the government? The malls are filled with people who buy new stuff, leaving last month’s purchases into oblivion. Can you somehow encourage the redistribution of old clothing items towards people who actually need them, on a large scale? Is there a possibility to develop a mentorship program, where high school and university students get to know a professional and have a better understanding of how their future job might look like? The student gets personalized advice, the adult passes on her wisdom to the younger generation. I can think of many other ideas, the problem is always executing them. Still, it is striking that a nation so abundant in problems is so poor in solutions.

Photo by Justin Veenema on Unsplash

My intention is not to make anyone feel inadequate by highlighting the things they’re not doing. On the contrary, it is a call to action. Not being raised for innovation should not be an excuse, but rather an acknowledgement that asks for a change. Voting is the first step towards this change. It should also be followed by consistent involvement in the things we care about. If we get angry that politicians remember us only once every four or five years, at elections time, it is not fair of us to remember that we are citizens only around the same time.

Now, I am not actually thinking that anyone will read this post and suddenly say “Ok, I’m done with my job, let’s chase that wild dream of mine!” But there’s space for some innovation or initiative in everyone’s lives, regardless of whether you’re self-employed or not. Perhaps you can help a local animal shelter on a Saturday. Perhaps you can start such an initiative with a few neighbours. Maybe you can promote your favourite political party in a remote village where people have not heard about it. Maybe you can organize a visit for some high school students at your workplace.

You can see this as a double win: when you are caught in the act of doing something you care about, you have less time to complain about the source of your unhappiness, so your mental health improves. You might say you don’t have time for such things. There is one thing I always remind myself: you don’t have time, you make time. If you absolutely have no time, maybe you can spare one Starbucks coffee per week and give the money towards a worthwhile cause.

Image by Sasin Tipchai from Pixabay

It may sound like a cliché, but I do believe that change starts with each one of us. Sure, the corruption in our political system may be dragging plenty of things down, but a lifeboat might still save us, and that comes in the form of initiative and innovation. The core idea of entrepreneurship is that if you have a pain, you should seek to treat it. Using this mindset, you can see our abundance of problems as an opportunity rather than a curse. So start solving. And don't forget to go vote.


Header image by fancycrave1 from Pixabay